Satul Itrineşti, este aşezat în partea de răsărit a judeţului Neamţ, la o depărtare de 20 de km (în linie dreaptă) de oraşul Piatra-Neamţ şi la 3 km de comuna Mărgineni, aceasta din urmă fiind şi reşedinţa comunală.
Itrineşti este atestat documentar pentru prima dată în 8 martie 1442 (DRH, A, I, doc. 219, pag. 307-309). Domneau atunci în Moldova Iliaş şi Ştefan (1436-1442), fiii lui Alexandru cel Bun. La data pomenită mai sus, satul era dăruit lui Cârstea Icăşanu. De aici rezultă faptul că satul Itrineşti este pomenit în acte de 569 de ani.
Mai târziu, pe 2 noiembrie 1491, Luca Boţ şi verele sale Neaga şi Mărina, primesc întărire pentru “ocina lor dreaptă”, satul Itrineşti din ţinutul Neamţ (DRH, A, III, doc. 103, 205-206).
În decursul vremii, nu întotdeauna satul Itrineşti a fost parte componentă a comunei Mărgineni. Mai ales, că până în 1864 ţinuturile Moldovei erau împărţite în ocoale. Aşadar, în 1772, Itrineşti ţinea de Ocolul Mijlocului; din 1833, la împărţirea administrativă a Regulamentelor Organice, a ţinut de Ocolul Moldovei de Sus; din 1865, după Reformele lui Cuza, este sat în comuna Mărgineni. Apoi din 1921 până în 1925, Itrineşti a fost sat în comuna Bălăneşti, iar între 1929 şi 1931, sat în comuna Girov. În restul timpului a depins numai de comuna Mărgineni.
Biserica cu hramul “Sfântul Apostol Anania”, din satul Itrineşti, a fost ridicată la sfârşitul secolului al XVII-lea (aceast lucru este susţinut de Preot C. Mătasă). Acelaşi autor vorbeşte şi de anul 1728, ca fiind anul construcţiei lăcaşului de cult. Biserica a fost ridicată cu cheltuiala dulgherului Lupu Mateeş, despre care documentele vorbesc că ar fi fost ucis de Gheorghe Duca. Cert este că în clopotniţa bisericii se păstrează şi astăzi un clopot vechi ce are pe el inscripţionat în limba greacă numele dulgherului Luca Mateeş: “dăruit de ct. K.K. Aleco Mateeş”. Alături de acest clopot, mai avem şi un altul un pic mai mare, de 75 de Kg. ce are pe el inscripţionat anul 1916.
Planul bisericii este treflat, atât la interior cât şi la exterior. Corpul bisericii este construit din bârne de lemn de stejar, cioplite pe 4 feţe. Acestea sunt montate pe soclu din zidărie de piatră. Acoperişul este în formă de şarpantă. Catapeteasma este formată din trei rânduri de icoane. Uşile împărăteşti sunt simple, lipsite de sculpturi sau alte podoabe.
Lista preoţilor pe care îi cunoaştem că au slujit în satul Itrineşti, călăuzind pe calea mântuirii pe locuitorii de aici, o putem duce până în anul 1870. Se semnalează faptul că înainte, dar şi după 1870, aici ar fi suplinit preoţi din Mărgineni şi din Ghelăieşti. Lista începe aşadar cu Pr. Gheorghe Preda (n. 1850), fiind fiu al satului, şi care păstoreşte aici până în 1935, cu doi ani înainte de a trece la cele veşnice (1937). Din însemnările urmaşului său Pr. Gheorghe Stan, ne dăm seama că el ar fi slujit şi în cei doi ani până la moartea sa, deoarece acesta din urmă vorbeşte de faptul că ar fi slujit în Itrineşti 67 de ani, adică şi între 1935-1937.
Urmează Pr. Gheorghe Stan, născut în satul Hârtop, care a păstorit între anii 1935 şi 1987. Din 1987, preot paroh a fost Pr. Cătălin Secară (în timpul căruia s-a cumpărat casa parohială), până în 1993. Între 1993 şi 1997, îl întâlnim pe Pr. Adrian Jipa, după el fiind Ştefan Diacu, până în 2001. Urmează din 2001 până în anul 2006 Pr. Lungu-Ailenei Constantin, iar din 2006 şi până în prezent Pr. Loghin Cristin-Ioan.
Revenind la lăcaşul de cult, considerăm că este necesar să menţionăm unele evoluţii pe care le-a parcurs şi pe care le cunoaştem. Astfel, s-au făcut reparaţii mai însemnate la Biserica cu hramul “Sfântul Apostol Anania” în anul 1946, când s-a schimbat acoperişul şi s-a întărit temelia. Cu siguranţă şi până în 1946 au mai avut loc reparaţii la această biserică. Mai târziu, prin 1968, Pr. Gheorghe Stan vorbea despre faptul că biserica este şubrezită, iar încă o reparaţie nu ar fi de prea mare folos. El semnala încă de atunci necesitatea construirii unui nou lăcaş de cult.
Cu toate acestea, acelaşi preot în 1975, întreprinde o altă serie de reparaţii capitale. Acum s-a înlocuit, după cum am amintit mai sus acoperişul, fiind preferată tabla în locul şindrilei; s-au înlocuit unele bârne putrede din zid cu altele noi; s-a înlocuit tâmplăria; a fost schimbat exteriorul bisericii, înlocuindu-se scândura cu tencuială pe rapiţă; a fost înlocuită pardoseala; deasemenea totul a fost revopsit; s-au făcut trotuare necesare în curtea bisericii.Tot acum altarul a fost deschis cu o uşă, iar pereţii interiori au fost revopsiţi în crem, iar bolţile în bleu-ciel cu steluţe aurite.
A fost împodobit locaşul de cult în acelaşi an cu foarte multe icoane, după cum am găsit inscripţionat pe spatele lor, unele fiind donate de diferiţi credincioşi ai parohiei, dar şi cu unele obiecte de mobilier bisericesc (spre exemplu, icoana Maicii Domnului a fost înrămată).
Executanţii acestor lucrări de amploare au fost: Ungureanu Constantin din Bodeşti, cu o echipă de 14-16 muncitori, iar ca zugrav a fost Antoniu Ioan din Piatra-Neamţ.Costurile s-au ridicat la suma de 140.332,40 lei.
În anii 2007 şi 2008, Sfântul Altar a fost împodobit cu obiecte liturgice noi, având în vedere că cele vechi nu mai corespundeau cerinţelor săvârşirii actelor de cult. Astfel, din grija preotului paroh şi a enoriaşilor, au fost achiziţionate următoarele: Sfinte Vase, Sfânta Evanghelie, Sfântul Chivot, acoperăminte noi, sfeşnic cu cinci braţe (care lipsea), trusă pentru Sfântul Botez, candele, veşminte, cărţi de cult (Molitfelnic, Slujba Înverii, Ceaslov e.t.c).
În anul 2004, în sufletele enoriaşilor din satul Itrineşti a prins contur dorinţa sfântă de a ridica un nou lăcaş de cult, lucru foarte necesar având în vedere cerinţele actuale. În acelaşi an, sub purtarea de grijă a Pc. Pr. Lungu Constantin a fost pusă piatra de temelie de către PS Calinic Botoșăneanul, entuziasmul şi credinţa tuturor îndemnându-i la înfăptuirea unui act atât de măreţ. Noua biserică a fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. În data de 08 septembrie 2013, Sfântul Altar, Sfânta Masă și lucrările executate până atunci au primit binecuvântarea sfințirii din partea IPS Teofan, Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, paroh fiind Pc. Pr. Loghin Cristin Ioan care a slujit comunitatea până în data de 01 decembrie 2016, când a fost numit actualul paroh, Pc. Pr. Amarinei Ciprian.
De la această dată, sub păstorirea Pr. Amarinei Ciprian, au fost continuare lucrările de înfrumusețare a locașului de cult prin finalizarea lucrărilor de pictură, dotarea cu mobilier, instalație de încălzire, sfintele icoane și odoare (Sfinte Vase, sfântă Evanghelie, ș.a.), o pardoaseală nouă, covoare noi, renovarea integrală a exteriorului. Aceste lucrări au fost posibile cu ajutorul și dărnicia enoriașilor, a fiilor satului plecați în alte părți, a credincioșilor din satele dimprejur, a autorităților locale și, mai ales, a preoților și credincioșilor din Parohia „Cuvioasa Parascheva” din Piatra Neamț. Aceste strădanii au fost încununate cu slujba de binecuvântare a lor din data de 23 octombrie 2022 săvârșită de PS Nichifor Botoșăneanul.
Casa parohială, a fost cumpărată în 1988 la data de 17 septembrie, de la Gâdioi Eufrosina, fiică a satului, prin strădania părintelui Secară Cătălin, care în momentul achiziţionării păstorea Parohia Itrneşti de doar un an de zile. Este vorba desre o casă din lemn, acoperită cu tablă, construită în 1943. Suma cu care a fost achiziţionată casa a fost de 60.000 lei.
Până în acest an nu s-a simţit necesară nevoia unei case de locuit pentru preot, deoarece primul preot inclus în lista noastră, era fiu al satului, iar urmaşul său era din satul Hârtop, un sat apropiat, care pe atunci era filie a parohiei Itrineşti.
În primăvara anului 2007, casa a intrat în reparaţii capitale. Astfel a fost înlocuită pardoseala cu parchet, camerele au fost mobilate cu mobilier ce a fost înregistrat în inventarul parohiei, a fost amenajată o baie cu apă curentă şi grup sanitar, a fost amenajat un birou în care s-au pus bazele unei biblioteci parohiale, a fost revopsită tâmplăria şi pereţii interiori şi exteriori e.t.c.
Alte monumente: în faţa şcolii se află monumentul eroilor din acest sat, căzuţi în marele război de reîntregire a neamului. Monumentul a fost ridicat în anul 1936 din iniţiativa preotului paroh Gheorghe Stan şi a directorului şcolii de atunci, D. Borş.
